**Introducere**
În lumea contemporană, politicile externe ale marilor puteri au darul de a influența cu precizie alegerile interne ale altor state, iar România nu face excepție. Recent, o serie de investigații realizate atât de presa din București cât și de cea internațională au scos la iveală cum candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din România a fost sprijinită substanțial de actori din Rusia. Campania sa electorală s-a dovedit a fi nu doar o cursă politică, ci și un experiment al dezinformării orchestrate de Moscova. Acest articol își propune să analizeze detaliile acestei situații și să înțeleagă cum România a devenit un teren de testare pentru propaganda rusească.
**Contextul Alegerilor**
Călin Georgescu, un politician cunoscut pentru opiniile sale anti-UE și anti-NATO, s-a plasat în centrul atenției electorale, având parte de un sprijin fără precedent din zona mediatică și socială din Rusia. Întrebările privind legitimitatea alegerilor și integritatea procesului electoral au fost ridicate de jurnaliști încă din primele zile de campanie, pe măsură ce dovezile de implicare străină au început să iasă la iveală.
**Rețelele Sociale și Dezinformarea**
Investigațiile realizate de Public Record au relevat o rețea complexă de site-uri și canale de Telegram originare din Rusia care promovau intens candidatura lui Georgescu. Aceste platforme diseminau nu doar mesaje de susținere, dar și narațiuni elaborate împotriva Uniunii Europene, afirmând că Georgescu ar reprezenta adevăratul suveranism. În această lumină, devine evident că Facebook, Twitter și alte rețele sociale au jucat un rol esențial în manipularea percepției publice.
**Operațiunea „Portal Kombat”**
România a fost identificată ca fiind parte dintr-o operațiune mai amplă, denumită „Portal Kombat”, desfășurată de Rusia, care asociază dezinformarea cu tehnici de influențare a electoratului. În timp ce inițial s-a concentrat pe Franța și alte state europene, această operațiune s-a extins rapid și asupra României, unde susținătorii lui Georgescu s-au folosit de canale securizate pentru a coordona mesaje și informații. Aceasta a demonstrat că Rusia nu doar că menține o prezență activă în politica românească, ci și că are un plan bine definit de influențare a rezultatelor electorale.
**Instrumentele de Propagandă**
Analizând informațiile culese de către jurnaliști, se observă o strânsă legătură între diverși actori din presa românească și agenții de influență rusești, cum ar fi compania de PR AdNow. AdNow, cunoscută pentru promovarea alianțelor pro-kremlin, a avut în spate o rusoaică, Yulia Serebryanskaya, care făcea parte din echipele ce au sprijinit campaniile lui Putin. Mai mult, unele reclame promovate pe site-urile din România au avut mii de afișări, arătând o activitate susținută și planificată de manipulare.
**Canalele de Comunicare**
O atenție specială merită dată modul în care rețelele sociale, în special Facebook, au fost utilizate. Un studiu al celor de la Bloomberg a subliniat faptul că au fost difuzate peste 4.100 de anunțuri politice menționate anterior, având ca scop principal afectarea imaginii candidaților pro-UE. Investigațiile demonstrează că aceste platforme, deși menționează că luptă împotriva dezinformării, au constituit un cadru favorabil operațiunilor de influență din partea Rusiei.
**Consecințele pentru România**
Este esențial de observat cum aceste intervenții externe au condus la o mobilizare mai mare a electoratului supranaturist, care, conform estimărilor, ar putea reprezenta un segment semnificativ în alegerile viitoare. Cu toate că autoritățile române au fost pe alertă, amploarea acestui sprijin rusesc a fost mai mare decât s-ar fi prevăzut, ceea ce îl face un subiect de maximă importanță în analiza viitorului politic al țării.
**Concluzie**
Cazul Călin Georgescu este doar un exemplu al tensiunilor geopolitice actuale, inclusiv a influenței ruse. România trebuie să vegheze nu numai la integritatea sa electorală, dar și la modul în care informațiile sunt propagate, pentru a preveni ca țara să devină o marionetă în jocurile de putere ale altora. Această situație ridică întrebări cruciale asupra influenței externe în democrațiile emergente și asupra modului în care putem proteja suveranitatea națională împotriva manipulărilor străine.