Statul paralel nu este o figură retorică, ci o realitate nefericită care afectează democrațiile contemporane. Această entitate, formată dintr-un amalgam de persoane și instituții care își doresc să își păstreze controlul și influența, transcede granițele Statelor Unite, ajungând cu ușurință și în România, unde instituțiile statului pot fi manipulate pentru a sluji interesele acestei puteri invizibile.
Printre cele mai pregnante exemple recente de stat paralel se află retorica folosită de Donald Trump, care acuză constant existența unui ‘deep state’ care acționează împotriva intereselor poporului american. Acesta a propus un plan, cunoscut sub numele de ‘Donald Trump’s 10-Point Plan to Dismantle the Deep State’, care cuprinde măsuri menite să restabilească controlul asupra birocrației federale. Printre acestea se numără curățarea aparatului de securitate națională, limitarea duratei mandatelor politicienilor și restricționarea implicării angajaților guvernamentali în sectorul privat.
Unii ar putea considera că aceste acuze sunt pur și simplu parte a discursului politic adversarial, dar o privire mai atentă asupra istoriei sugerează că statul paralel are rădăcini adânci și numeroase manifestări. La un nivel mai local, România a experimentat un fenomen similar, în care birocrația, în numele combaterii corupției, a instituit un alt stat decât cel prevăzut în constituție. Această situație a dus la o degradare evidentă a democrației, unde deciziile importante sunt luate nu de cei aleși, ci de ‘șefi’ nelegitimi, provocând astfel confuzie și descurajare printre cetățenii care nu mai simt că voturile lor contează.
Acum, la nivel global, democrațiile se confruntă cu provocări similare. Statul paralel își face simțită prezența nu doar prin corupția sistemică, ci și prin limitarea libertăților civile și prin manipularea informației. Viitorul democrației pare a fi în pericol, iar pentru o majoritate a cetățenilor, realitatea în care trăiesc dictează că orice teorie a conspirației are un sâmbure de adevăr.
Atunci când democratizarea devine o lozincă, iar votul este umbrit de frică și manipulare, devine evident că statul paralel este o forță care ucide nu doar speranța, dar și viitorul democratic al națiunilor. Cetățenii trebuie să fie alertați și să ia acțiuni pentru a-și recâștiga controlul asupra propriilor destine. Fără o implicare activă și o hotărâre de a combate corupția și abuzul de putere, democrația riscă să rămână un ideal inaccesibil. Se impune astfel ca fiecare individ să se întrebe: Care este rolul meu în prevenirea extinderii acestui pericol?
Vizibilitatea problemelor cu care se confrontă democrațiile contemporane cere un angajament colectiv. Să nu uităm că istoria ne arată că abuzurile de putere pot fi eradicate doar atunci când oamenii sunt informați, unificați și hotărâți să acționeze. Destinul democrației nu trebuie lăsat pe mâinile altora, ci trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a fi vigilenți, conștienți și activi în procesul democratic. Oricare statuare a democrației nu poate avea loc fără voința și determinarea cetățenilor săi, care trebuie să se implice decisiv în alegeri și în politica națională pentru a împiedica instaurarea unui sistem paralel de putere.