În inima Bucureștiului, pe bulevardul Magheru, se afla Lacto-Barul „Dorna”, un loc care a marcat viețile multor bucureșteni care căutau o masă ușoară sau pur și simplu nu aveau suficienți bani pentru a merge la un restaurant. Acest lacto-bar a fost poreclit popular „barul Mămăligă”, o dovadă a simțului local de umor și a aprecierii pentru un preparat tradițional românesc.
Desigur, Lacto-Barul „Dorna” nu era un bar obișnuit, ci mai degrabă un concept inovator pentru vremea sa, oferind un meniu bazat pe lapte și produse derivate. Clienții puteau savura diverse preparate, de la brânzeturi și iaurturi, la mămăligă, salate și multe altele. Meniul, deși simplu, era accesibil și reușea să răspundă nevoilor celor care își doreau o masă sățioasă fără a cheltui o avere.
Menționând mâncarea, cele mai populare comenzi erau inspirate din tradiția culinară românească. Printre cele mai frecvente alegături se numărau brânza de vaci cu smântână, mămăliga cu brânză, ouăle ochiuri și omletele cu cașcaval. De asemenea, clienții puteau opta pentru iaurt, sana, kefir sau lapte bătut, toate aceste variante oferind o alimentație sănătoasă și gustoasă, potrivită pentru toate gusturile.
Atmosfera din Lacto-Barul „Dorna” era una familială, cu un decor simplu, dar primitor. Acesta dispunea de 16 mese, fiecare având 4 locuri, creând astfel un mediu confortabil pentru clienții săi. Un aspect remarcabil al acestui local era transparența bucătăriei, vizibilă printr-un perete de sticlă, care permitea clienților să observe cum erau preparate mâncărurile. Această viziune asupra „dincul” preparatelor a creat o legătură de încredere între bucătari și consumatori, mâncarea fiind nu doar gustoasă, ci și pregătită cu grijă.
Amenajarea interioară a fost gândită astfel încât să ofere nu doar confort, ci și un spațiu prietenos. Mobilierul din țeavă metalică și mase plastice era nonconformist, având o înălțime mai mică decât cea obișnuită, iar iluminarea naturală permitea bucurarea de lumina soarelui, oferind un ambient plăcut cilor. Comentariile unui număr din revista „Arhitectura” din 1960 subliniau aceste detalii, descriind modul ingenios de utilizare a spațiului.
Odată cu trecerea timpului, Lacto-Barul „Dorna” a devenit o instituție locală, un punct de întâlnire pentru bucureșteni, un loc unde puteai savura mâncare bună, făcută cu dragoste, într-o atmosferă caldă și primitoare. Întreaga experiență culinară oferea nu doar un prânz, ci și un loc de socializare, de întâlniri între prieteni sau chiar întâlniri de afaceri.
Astăzi, amintirile legate de Lacto-Barul „Dorna” sunt încă vii în mintea multora, dar mai ales în inimile celor care l-au frecventat. Chiar dacă localul nu mai există, influența sa asupra culturii gastronomice din București se simte și astăzi, iar tradițiile culinare continuă să fie purtate mai departe de restaurantele și lacto-barurile contemporane. Lacto-Barul „Dorna” rămâne o emblemă a Bucureștiului, un simbol al simplității, accesibilității și gustului bun.