7 aprilie 1944 este o dată care va rămâne întipărită în memorie pentru locuitorii Botoșaniului, marcând prima intrare a Armatei Roșii în orașul românesc. La ora 9 dimineața, unitățile sovietice, conduse de colonelul Sajin, au pătruns în Botoșani, însoțite de sunetul automatelor, transformând orașul într-un simbol al «eliberării». Această zi a fost celebrată la Moscova cu 15 salve de tun, iar în publicațiile de propagandă comunistă s-a strigat despre venirea rușilor ca o întâlnire cu o nouă lume, plină de bunăvoință și înțelegere. Însă, la doar o zi după această strălucire, orașul a fost devastat de un atac aerian german, care a transformat Botoșaniul în ruine – un exemplu grăitor al haosului și distrugerii războiului.
Pe 2 aprilie 1944, ministrul de Externe al U.R.S.S. declarase că Armata Roșie a trecut Prutul, fără intenția de a ocupa teritoriul românesc, ci din necesități militare. Cu toate acestea, sosirea trupelor sovietice a generat o serie de reacții, iar oficialii locali, precum noul primar Carol Artberger, aveau să resimtă impactul acestei „eliberări”. În același timp, Botoșaniul se pregătea să suporte o altă lovitură: la 8 aprilie, o escadrilă germană a bombardat centrul orașului cu o precizie alarmantă, transformând Botoșaniul într-o sombra a ceea ce fusese.
Bombardamentul a început la ora 21:00 și a lăsat în urmă distrugeri masive. Strada Cuza Vodă, în apropiere de Teatrul „Mihai Eminescu”, a fost grav afectată, iar clădirile din jur s-au prăbușit. Autoritățile orașului, printre care și Artberger și alți oficiali sovietici, s-au grăbit să evalueze daunele, conștienți că orașul era acum sub un nou regim de ocupație. Discuțiile despre un potențial „ghid” botoșănean pentru germană, care să fi ajutat la bombardamente, ridică întrebări despre colaborarea locală în vremuri de confuzie și incertitudine.
Controversa din jurul acestei perioade istorice rămâne vie, iar imaginile și mărturiile celor care au supraviețuit demonstrează haosul și durerile trăite de locuitorii orașului. Botoșaniul, un oraș cu o istorie bogată, a resimțit atât „eliberarea”, cât și devastarea în câteva zile, punând în evidență complextitatea realităților din timpul războiului. Astăzi, amintirea acestor zile nu este doar o parte a istoriei locale, ci și o lecție despre fragilitatea păcii și umanitatea în vremuri de criză.