Într-o societate în care educația este adesea proclamata ca fiind gratuită, părinții români se confruntă tot mai des cu realitatea costurilor ascunse ale procesului educațional. Un studiu recent realizat de organizația „Salvați Copiii” a arătat că, în medie, părinții plătesc aproape 10.000 de lei anual pentru meditații, activități after school și materiale didactice. Această sumă devine tot mai mare odată cu vârsta copilului, ajungând la aproximativ 12.119 lei pentru elevii din liceu.
Costurile educaționale sunt un subiect de mare actualitate, mai ales în contextul în care aproape 98% dintre părinți recunosc că trebuie să suporte cheltuieli suplimentare pentru a asigura un parcurs educațional bun copiilor lor. Meditațiile se evidențiază ca unul dintre cele mai semnificative costuri asociate cu educația, fiind menționate de 48% dintre părinți. Analizând datele pe cicluri școlare, observația este clară: incidența meditațiilor crește semnificativ în gimnaziu și liceu, ajungând la 64%, respectiv 66%. Pe de altă parte, la elevii din ciclul primar, procentul este mult mai mic, de 19%.
Un alt aspect interesant este că, în București, incidența meditațiilor este cea mai ridicată, ajungând la 60%, cu aproximativ 20 de puncte procentuale mai mult decât în alte orașe sau în mediul rural. Cele mai frecvente materii pentru care se fac meditații sunt matematica, limbi străine și limba română, în timp ce la liceu apar și materiile de specialitate, cum ar fi biochimie sau informatică.
Pe parcursul unui an, părinții cheltuie în medie 1.000 de lei pe lună pe meditații, ceea ce se dovedește un efort semnificativ pentru multe familii. Aproximativ 25% dintre respondenți au declarat că aceste cheltuieli le afectează bugetul, obligându-i să amâne sau să renunțe la alte necesități.
Privind problema din perspectiva veniturilor, se constată că familiile cu un venit sub 5.000 de lei pe lună au o incidență a meditațiilor mai scăzută, în vreme ce această frecvență crește semnificativ în rândul celor cu venituri mai mari de 20.000 lei lunar, atingând 65%.
Referitor la contribuțiile la fondul clasei și al școlii, un alt aspect important este scăderea considerabilă a părinților care cred că acestea sunt obligatorii, de la 22% la 16% pentru fondul clasei și de la 13% la 7% pentru fondul școlii, comparativ cu anul trecut.
Deși aceste costuri par menționate în raport cu educația de bază, România se confruntă cu o realitate mult mai gravă. Cu 39% dintre copii expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, țara noastră deține cea mai mare proporție de copii în această situație din Uniunea Europeană. Conform statisticilor, la începutul lui 2023, 214.936 de copii cu vârste între 7 și 17 ani erau în afara sistemului educațional, iar 33.882 erau în abandon școlar. Această statistică este cu atât mai alarmantă cu cât rata abandonului școlar timpuriu a atins 16,6%, cel mai ridicat nivel din ultimii șase ani.
Se impune astfel o discuție mai amplă despre importanța educației în România și despre rolul pe care îl au instituțiile în asigurarea unor condiții favorabile pentru toți copiii. Cheltuielile publice pentru educație în România se ridică la doar 3,3% din PIB, în contrast cu media Uniunii Europene de 4,7%. În acest context, se pune întrebarea: cum putem gestiona mai bine resursele pentru a asigura un viitor luminos copiilor noștri?