Pe 4 iulie 1789, în ziua în care Statele Unite își sărbătoreau independența, președintele George Washington a semnat învățați o lege istorică ce avea să marcheze începutul sistemului fiscal american: prima lege de taxe vamale. Această reglementare, care a intrat în vigoare pe 1 august 1789, era esențială nu doar pentru sprijinirea guvernului tânăr al națiunii, dar și pentru stingerea datoriilor acumulate în timpul Războiului de Independență și pentru încurajarea manufacturii interne. Ideea de a implementa o taxă vamală a fost avocată cu pasiune de James Madison, care, în fața Congresului, și-a argumentat punctul de vedere prin nevoia stringentă de venituri pentru guvernul federal. Așa că a fost creat primul program tarifar din istoria Statelor Unite, în doar patru luni.
Programul de taxe a inclus o varietate de mărfuri, cu accize specifice pe produse precum melasă, cafea, băuturi spirtoase și sare. Aceste taxe au fost concepute în principal pe bunuri consumate de clasele mai înstărite ale societății americane, deși au avut și rolul de a proteja industria locală. De exemplu, taxa pe băuturile spirtoase autohtone era mult mai mică decât cea impusă produselor importate, ceea ce stimulat producția internă.
Impunerea acestor taxe nu a fost o simplă chestiune legislativă. Ca prim secretar al Trezoreriei, Alexander Hamilton a avut un rol crucial în organizarea și administrarea serviciului vamal în marile porturi din țară. Eforturile sale au dus la o creștere semnificativă a veniturilor din taxe vamale, iar sumele realizate au crescut de la aproximativ 2 milioane de dolari în perioada 1785-1788 la aproape 12 milioane de dolari în perioada 1792-1795. Această evoluție s-a datorat revigorării comerțului extern, dar și îmbunătățirii eficienței în administrarea serviciului vamal.
În perioada anilor 1780, Statele Unite se aflau într-o situație fiscală precară, iar Hamilton s-a străduit să îmbunătățească situația printr-un sistem de taxe care să reducă impozitele directe impuse de state. Răspunsul pozitiv pe care acest program fiscal l-a generat printre cetățeni a contribuit la consolidarea națiunii, determinând dispariția protestelor împotriva impozitelor statale.
Cu toate acestea, Hamilton era conștient de riscurile de a se baza exclusiv pe veniturile provenite din taxe vamale. El a avut întotdeauna o frică adâncă de deteriorarea poziției financiare a națiunii în cazul în care ar fi intrat într-un conflict militar, ceea ce ar fi dus la cheltuieli guvernamentale suplimentare. Această anxietate l-a determinat să abordeze cu precauție problema taxelor interne, care aveau o popularitate scăzută, dar care erau inevitabile în funcționarea guvernului federal.
Pe lângă aceste provocări interne, Madison s-a angajat într-o agendă economică care viza discriminarea comercială favorabilă Franței, un aliat al Statelor Unite în război. Strategie sa a fost să sublinieze inegalitățile comerciale dintre cele două țări și să forțeze Marea Britanie să ofere acces mai mare pe piețele sale. Aceasta a fost parte a unui efort cvasigeneral de a contura economia americană după modelul ideal al republicanismului și de a construi o bază comercială solidă.
Numai timpul va arăta impactul acestor inițiative asupra dezvoltării economice a Statelor Unite. Totuși, istoria ne oferă deja o serie de lecții cu privire la cum taxe, reglementări și politici comerciale pot influența evoluția unei națiuni. Această primă lege de taxe vamale din 1789 nu a fost doar o simplă măsură fiscală, ci un pilon fundamental în edificarea unei economii și a unei societăți americane unite și prospere.