Într-o lume în continuă schimbare, povestea ucrainencelor care caută refugiu în alte țări devine o temă tot mai frecventă. În acest context, o tânără ucrainencă stabilită în Brașov ne împărtășește din experiențele sale în România, vorbind despre provocările economice cu care se confruntă, dar și despre adaptarea la un nou stil de viață. Aceasta povestește despre diferențele semnificative pe care le-a observat în ceea ce privește costul vieții în România comparativ cu Ucraina.
„În România, totul este mai scump”, afirmă tânăra, subliniind faptul că prețurile la alimente, chirii și servicii sunt mai mari decât cele cu care era obișnuită. Chiar și micile cumpărături zilnice, precum pâinea sau laptele, par a veni cu un cost suplimentar. Aceasta face referire la faptul că, deși salariile în România sunt mai mari în unele sectoare, și cheltuielile sunt, de asemenea, proporțional mai mari, ceea ce a dus la o adaptare constantă și uneori stresantă pentru ea.
După ce a părăsit Ucraina din cauza conflictelor armate, a reușit să se stabilească la Brașov, un oraș pitorești din centrul țării, cunoscut pentru peisajele sale montane și cultura vibrantă. Deși a găsit sprijin în comunitatea locală și chiar a reușit să-și facă prieteni, problema costului vieții îi pesetează gândurile. Cu toate că Brașovul oferă multe oportunități, inclusiv un mediu multicultural în care poate învăța limba română și se poate adapta, tânăra simte că amenințările zilnice ale cheltuielilor îi afectează stabilitatea economică.
Întrebările legate de cum își va organiza cheltuielile lunare devin o îngrijorare constantă. „Îmi fac un buget lunar și încerc să mă încadrez, dar totul pare că se scumpește de la o zi la alta”, adaugă ea. Această frustrare este împărtășită de multe refugiate și refugiați care s-au întors acasă, dar și de cei care au decis să rămână.
Un alt aspect pe care l-a menționat este că, deși are o diplomă și experiență profesională, găsirea unui loc de muncă bine plătit este o luptă de zi cu zi. În ciuda abilităților sale, multe dintre oportunitățile disponibile nu oferă venitul necesar pentru a acoperi costurile de trai. Tânăra se gândește la oportunitățile de formare profesională, dar se teme că timpul nu îi va permite să le urmeze pe toate, având în vedere provocările zilnice.
Pe lângă provocările financiare, este preocupată și de integrare. Deși românii sunt, în general, prietenoși, ea povestește despre momentele în care s-a simțit izolată sau neînțeleasă. Bariera lingvistică este un alt obstacol pe care trebuie să-l depășească. O parte din comunitatea de ucraineni din Brașov o sprijină, dar îi este dor de familia și prietenii rămași în Ucraina.
În schimb, pe măsură ce se adaptează la viața din România, ea se implică activ în diverse activități comunitare și proiecte de ajutorare pentru alți refugiați, dorind să contribuie la integrarea și sprijinul acestora. Această decizie reflectă dorința ei de a transforma experiențele negative în acțiuni pozitive pentru binele comunității din care acum face parte.
Lupta ei nu este singulară; mulți refugiați se confruntă cu aceleași dificultăți în ceea ce privește integrarea, costul ridicat al vieții și dorința de a-și reconstrui viețile de la zero. Realitatea este că, deși România le oferă un refugiu, provocările sublinează precaritetea existenței lor. În urma discuției, devine evident că nu este vorba doar despre supraviețuire, ci și despre adaptare, reconstrucție și dorința de a găsi un loc pe această nouă planetă pe care acum o numește acasă.
În concluzie, povestea ucrainencelor care ajung în România este una de curaj, de speranță, dar și de realitate economică aspră. Fiecare dintre ele aduce cu sine un bagaj de experiențe, dorințe și provocări. Pe măsură ce se integrează și se adaptează la noua viață, ele devin nu doar martore ale schimbării, ci și actori activi în crearea unui mediu mai bun pentru toate populațiile afectate de război și migrație.